Carbon – Pe Limba Lumii

1 pentru show! 2 pentru felie!
3 pentru bistari si pentru șmecherie!
că doar asta aveți în bostan distrușilor;
După ce trec las mormane de oase ca-n Peștera Urșilor.
Auzi 56 de linii. Gașca-i pe leapșa, fie!
Bașca așa mă-ntorc la amintiri din copilărie.
56 de linii, frate, să mor, puneam de-o melodie.
Ba chiar faceam două. Ce-atâta vorbărie?
Vă prostește internetu, soboru, televizoru.
আপনারা দ্রুত যা পান তা খান। ট্রান্সে ধীর গতিতে চিন্তা করুন।
Gură-cască, Fata-Masca, tu stai cu ochii pe ceas și
speri ca timpu’ nostru, cumva, să se potrivească… neah!
Cine se prinde-ntreprinde, chit că pleacă de jos,
pune un biznis solid pe roți, când e boss se extinde.
Că toată lumea cumpără-vinde. Tu! nu fii un sărman, ce
masoară timpu-n bani, știind că la non-stop nu-nchide.
Auzi! e Phane la sunet, muzica din suflet,
MC-ii suferă la maxim că muzica-i corupe.
N-am ținte, nu mă compar. Acționez principial;
astăzi, din prea mult bun simț, fac un rău necesar.
Că ăștia-s tari în gură și se umflă-n bicepși. În urmă
lasă doar gunoi, că-s destui fraieri să-l ridice.
Plus că asta-i frige; îi zdruncină-n convingeri
și n-au destulă voință și nici minte să se mai schimbe.
Aud bufoni flegmatici – una cu nesimțirea,
mânați de-o fericire falsă cam ca toată omenirea.
Dau semne clare că s-au pierdut cu firea.
Rămâne de văzut acum cine va râde la final. Ha!
Caterincă, una peste alta vă dați cu barca,
‘hata! sunteți spartani martalogi în Balcani.
‘hata! Marfa se vinde dacă distrați gloata.
N-aveți pic de rușine-n cod și-n fond șifonați arta.
‘hata! ies din tipare aka n-am termen de comparare
aka „ți-o dau la m**e cu părerile tale” prale.
Din plan astral las urme ca brazda lui Novac.
Plesnesc rapperi metrosexuali ce se falesc cu garderoba.
Bla bla bla! Abjecții. Tu! Ascultă! Învață!
că unii au deviat de pe axă, irecuperabili pe viață.
Mimează fericirea anxioși, atât de caraghioși,
încât îl bagă în sesiuni și pe Hristos.
Cuvioși au plecat cu sorcova să vestească lumina,
da’ tot lumina-i radiază și le infectează cabina.
Agenți patogeni, instruiți de dogme;
resuscitează fantome, din trecut, și-aruncă-n mulțime cu bombe.
Apocaliptice ca bolile incurabile. Profeții improbabile.
Hai! să fim realiști, stimabile!
N-a descoperit nimeni nimic. Totul s-a clădit o dată
și-apoi revelat, parțial, în etape de timp. Înțelegi?!
Nu iau de bun rahatul mâncat de răposați,
nu cred frustrați ce caută vina doar în ceilalți.
Nu-i cred nici p-ăștia de se dau bărbați adevărați
și-s legați de fuste ca puradeii neinițiați.
Tu poți să-i crezi pe ei. Tu poți crede tot ce vrei;
dar n-o să mergi pe 7 poteci nici când ești pe ulei.
Băi! „Deschizătorule de drumuri”,
ironia sorții e că tu nu poți ține niciunul.