Yo’.. e Carbo-aici, școală veche de rap c***e
Ce crezi că poți să-mi explici? (zi!)
De mici am crescut puși pe caterinci
Viața era simplă atunci nu trebuia să te complici,
Dar timpu’ a trecut, nu e timp de pierdut
Acumulez cât mai mult, lupt să fac ce mai am de făcut
Extrag esențe, mă mut pe alte frecvențe-
De la teme pe foi la probleme noi văd alte diferențe
De la absent nemotivat la motivat absențe
În prezent vizat de-un viitor distorsionat de aparențe
Mai ieri, puști distrat colecționar de fracturi
Acum stresat de colecționari de bani, la rate și facturi-
Frate, am fost înjunghiat pe la spate
Mi-am îngropat persoanele apropiate, la un pas de insanitate
Conștient că mintea-i doar un instrument, hărțuit permanent-
De-o coardă teribilă numită subconștient
Mă zbat între zile și nopți, între vii și morți
Între oameni cu capu’ pe umeri și roboți idioți
Între rime și kituri de tobe pentru beat-uri
Între sticle de-alcool, între pipe și chibrituri
Între 4 ziduri cantonat în concret, nu în mituri
Într-un tablou urban dorind alte tipuri de cit-uri
Alt gen de figuri, alte preocupări, alte stări
Alter ego-u’ meu îmi dictează să fac mereu schimbări (schimbări)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra evoluției vieții, de la simplitatea copilăriei la complexitatea problemelor adulte. Artistul vorbește despre luptele interne, trădări și dorința constantă de schimbare și evoluție personală, ancorat în realitatea urbană.