Rău mă dor ochii, mă dor
De durerea frunzelor
Rău mă dor ochii, mă dor
De durerea frunzelor.
Refren:
Și mă duc, și iar mă duc
Până la izvor de nuc
Și mă fac, și iar mă fac
Vânt de brad și vânt de fag.
Și am să plec fără să știi
Dus de dorul tău târziu
Și am să plec fără să știi
Dus de dorul tău târziu.
Refren
Cu cine am plecat nu știu
Și mi-e inima un râu
Care curge neîncetat
La o margine de sat.
Refren
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și melancolie, legat de natură și de o plecare iminentă. Naratorul se simte atras de natură, dar și împovărat de o durere interioară și de un dor nespus.