I.
— În via-n care își suie
brațe lungi de vise peste garduri
și cu sânge de ciorchine se stropise,
așteptatu-te-am în smirne și în narduri.
Neagră sunt, o, rege, însă țâțele-amândouă crescute în fierbintele-amarul gust, rotunde-n feciorescul lor olocaust, așteaptă mâinile-ți, ca dimineți de rouă.
Și trupul tău l-aștept cu umbră lungă, trupu-mi, umbra trupului să ți-o ajungă.
Neagră sunt și pulpa mea de smoală,
Șoldul, cald caval și umerii lăute; m-aș da ție toată goală, fericită în simțirea coapselor durute.
Neagră sunt, o, rege, însă
niciuna din fecioarele podgoriilor din
En-ghadi, tremurând în despletirea dragostei, și plânsă, mai cald și mai nevinovat de tine nu s-o alipi.
Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi; te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele, cum adulmeci sperioșii cerbi.
Capul tău va odihni pre lângă
gâtul cu șerpi calzi, apoi
s-or închide, leneși, ochii tăi amândoi
între țâța mea dreaptă și țâța mea stângă!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare și pasiunea Sulamitei pentru regele său. Ea își oferă trupul și sufletul, într-o declarație de dragoste senzuală și devotată.