Pun pe foaie idei ce nu-s întâmplătoare,
Gânduri sparte, versuri aruncate ca dintr-o carte.
Mă opresc, trag un fum și gândesc,
Vreau să amintesc, scriu fără dex.
Ceea ce fac mi-a intrat în reflex,
Scriu fără să mă opresc.
Da, ție-ți sună copilăresc.
E vital să asculți, să încerci, să greșești, dar să nu renunți.
Să scrii tot ce simți, să te descarci când viața n-are nici un sens.
Arunc pe foaia asta versuri, sentimente și o lacrimă rece,
Dar mai bine ridic capu și privesc înainte.
De multe ori mă întreb oare ar trebui să cred?
Dar mă fac că nu observ viața asta fără sens,
Și încă nu înțeleg de ce trăiesc în atâta jeg.
Oare pot să observ partea plină a paharului?
Neah, e plin de cioburi când toți alergăm numai după droguri.
E praf, toți suntem pe Etno și Taraf.
Nu ne interesează nimic, scopul e de a produce nimic,
Când totul se poate defini prin nimic.
Sper să fi înțeles ceva,
Și sper că nu am scris aiurea.
Iar dacă un vers n-ai înțeles,
Atunci nu e poezia mea cu subînțeles.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și deziluzie față de viață, reflectând asupra lipsei de sens și a superficialității societății. Vorbitorul își exprimă gândurile și sentimentele prin versuri, sperând ca ascultătorul să înțeleagă mesajul profund.