Timpul s-a oprit
Când noaptea a venit
M-a găsit dormind
Unde dormeai tu
Ai zidit în pereți
Ani, zile și ore
Iubirea mea captivă
Eu Ana, tu Manole.
Nu e apă-n piatra seacă
Da’ barca noastră a luat apă
Prizoniera rău mă strânge rana
Ca Ana, Ana, Ana.
Când toamna lasă-n urmă frunze
Mă-ncearcă multe stări confuze
Hai nu veni cu alte scuze
Când minciuna încă-ți stă pe buze.
Trăim o dramă la pătrat
Că mi-ai dat lumea peste cap
De la sol am căzut în gol
Captivă nu pot să scap
M-ai dat lumea peste cap
De la sol am căzut în gol.
Nu e apă-n piatra seacă
Da’ barca noastră a luat apă
Prizoniera rău mă strânge rana
Ca Ana, Ana, Ana.
Când iubirea ne-a trădat
Dintr-un foc ne-am separat
Locul tău e gol în pat
Cheamă-mă unde-ai plecat
Când iubirea ne-a trădat
Dintr-un foc ne-am separat
Și te sun neîncetat
Mereu sună ocupat.
Nu e apă-n piatra seacă
Da’ barca noastră a luat apă
Prizoniera rău mă strânge rana
Ca Ana, Ana, Ana.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și distructivă, comparată cu mitul lui Manole și Ana. Protagonista se simte captivă în această relație, trădată și abandonată, incapabilă să scape de durerea provocată de iubire.