Refren (Cally Roda):
Când teatrul se închide, luminile se sting
Mă sting și eu și fricile mă înving
Doar eu și eu la asfințit, nimeni lângă
Rămân așa cum am venit, nu-i nimeni să mă audă.
Cabron:
Eu câteodată cad și nu mă recunosc
Ei zic să nu mă mai ridic, că n-are rost
Dar îmi aduc aminte de tot ce am fost
Și le arăt ce sunt, indiferent de cost
De-aia, mereu încerc să nu îi mai ascult
Că vin singur, și plec singur de pe Pământ
Doar eu cu mine în orice clipă în care sunt
Doar eu cu mine îmi știu fiecare gând
Am inima încărcată de soare și ploi
Pe drumul ăsta, cu pavele și noroi
În jurul meu văd oameni, de suflete goi
Dar se vor îndrepta în Zilele de Apoi
De-aia mă mai retrag în mediul natural
Să aud pădurile și fiecare val
Unde nu e nicio sămânță de scandal
Unde doar eu îmi voi fi singurul rival.
Refren (Cally Roda):
Când teatrul se închide, luminile se sting
Mă sting și eu și fricile mă înving
Doar eu și eu la asfințit, nimeni lângă
Rămân așa cum am venit, nu-i nimeni să mă audă
Nu-i nimeni să mă audă.
Cedry2k:
M-am închis în propria minte, ca într-o fortăreață semeață, până am realizat că sunt în viață
Dar de la excese de tot felul, la excese de zel, par genul ce-o să repete greșeli până învață
M-am ascuns de mine însumi, dar căutând răspunsuri
Am ajuns în final să iau prânzul cu dânsul
Și o voce interioară, dublată de o vioară
Mă ajută acuma să înțeleg tot ce mă înconjoară
Las durerea în urmă, las plăcerea urbei
Las părerea turmei, las tăcerea să urle
Într-o lume fără urechi și ochi, care la nesfârșit
A hrănit același vechi joc, și l-a desăvârșit
Nu strânge comori, că o să le mănânce șobolii
Repetă-ți minte des cuvintele: “memento mori”
Și când o fi, fă-o demn, că e un moment solemn
Și tot ce ai avut în viață a fost o cruce de lemn.
Refren (Cally Roda):
Când teatrul se închide, luminile se sting
Mă sting și eu și fricile mă înving
Doar eu și eu la asfințit, nimeni lângă
Rămân așa cum am venit, nu-i nimeni să mă audă
Nu-i nimeni să mă audă.
Outro (Cabron):
Eu câteodată cad și nu mă recunosc
Ei zic să nu mă mai ridic, că n-are rost
Dar îmi aduc aminte de tot ce am fost
Și le arăt ce sunt, indiferent de cost
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate și introspecție, dar și puterea de a depăși obstacolele și de a rămâne fidel propriei identități. Artiștii reflectă asupra luptei interioare și a importanței de a găsi pacea în sine și în natură.