C. O. D – Șapte Zile În Întuneric (Rezumat)

Strofa I:
Ya, ya… Prima zi fără lumină
Umbrele de pe retină
Ma îndreaptă-n lumea strâmbilor, după cortina
Dansează spirite pierdute-n sceneta morții lente
Fiecare-nger cu chip de drac e lovit cu pietre.
A doua zi mă face să-nțeleg: e începutul
Trăiri stinse se reaprind… Cât de tehnic e urâtul!
Că n-a prevestit ce se-ntâmplă, uitarea e iertarea
De neiertat… Lasă vorbele, ia-mi de pe rană sarea!
Ceasul morții ticăie a viață mizeră, o altă sferă
Uită rețeta timpului, optimiștii nu mai speră.
Deja am pășit în a treia zi, arbori defrișați
Urlă-n tăcerea luminii întunecate, n-o să fiți uitați!.
A patra zi începe, ceva în mine se destramă
Sunt în cercul întunericului vesel, ornat cu dramă…
Fiind părăsit de imaginație, tai fumu’ alb cu privirea
Stau jos, privind cu scârbă de sus omenirea….

Refren X2:
Captiv într-o dimensiune pătată cu non-culoare
Ma-nvârt în cercul negru, fără urmă de scăpare
Labirintu-nchis, parfumat cu esență de-nchisoare
Readuce începutul într-o lumină de disperare….

Strofa II:
Începe să plouă cu frunze argintii, patul de aur
Înalță statuia clovnului mut, cu coarne de taur
Aclamații amuțesc, ascunse-n sunete inutile
Recapitulez tot, număr pe degete cinci zile….
Graba mă-mpinge de la spate, în fața-mi bate vântul
Singur pe un drum singuratic, stau la taifas cu gândul
Iar mă ignoră, trec minute, apoi ore
Și-un nimeni oarecare vrea să-mi fie tutore
Refuzând vietatea, încet în întuneric dispare
Prinsă de ghearele mimului chinuit de culoare….
Ziua a șasea, iele dansează-n gradina cu trandafiri
Străpunse de spinii cu venin, vaste amintiri
Colindă colina subconștientului ce încă refuză
Să primească darul oferit adesea de-a lui muză….
În ultima zi, speranța zace într-un mormânt de plumb
Ieșirea apropie depărtarea, și nu pot să o ajung..

Refren X2