O trupă, un suflet, ce e real va fi mereu real
Indiferent de ce am în buzunar, indiferent
Că discu’ place sau zace-n vreun sertar
Sunt încă-aici pe baricade la microfon în Partizan
Nu este ca-n povești, nu te-nvățăm noi să trăiești
Știm că și la fel ca noi nu ți-ai ales unde să crești
Te invităm doar să privești și dacă poți să faci ceva
Că și cel mai mic gest poate conta, cândva
Muzica rămâne vie doar când o rupi din tine
Nu la comandă, nu există artă pe bandă rulantă
Într-o foaie de versuri nu se pune preț ultim
Dacă lumea te vede ciudat strigă: „Băi, n-o să mă schimb!”
Rebel sub cerul liber c-o mare țigară-n gură
La grătar cu-n portbagaj de basi, caut liniștea-n natură
Mai în glumă, mai pe bune, fug de plafonare
Când o să privesc în urmă să n-am semne de-ntrebare.
Am început că ne place și că ne place
Și n-am făcut vreun compromis ca să placem
Prin tot ce facem textual
Și muzica C.I.A va da cu pace.
Încă independenți, încă dependenți de tot ce-nseamnă hip-hop
Știi că ne simți bașii din Țiban până-n ficat
Sunt nopți peste nopți în care n-apuc să ajung de pace
Dimineața în care constat că am uitat căștile pe cap
Am nevoie de un mic, un bit să te fac să înțelegi
Apropo, bă, bit înseamnă ritm, mă-nțelegi?
Facem autopsii la MC pe care lumea…
Că deja la prea mulți copii le-a dat numai insomnii
Și parcă mi-e cam ciudă că nu sunt un patron de club
Să fac ca alții piese să m-ascund la mine-n club
Doar la noi se poate orice, oricine are bani face orice
Și nu e lege ca să poa’ să-i lege
Orice fost cerșetor nu mai e prinț, e deja rege
Cam cât aveți voi impresia că vă mai merge?
Un anunț urinar, umanitar cu dedicație
Ne pișăm pe banii voștri până vă facem inundație.
Am început că ne place și că ne place
Și n-am făcut vreun compromis ca să placem
Prin tot ce facem textual
Și muzica C.I.A va da cu pace.
Încă-mi place să port pe cap șapca mea cu L.A
Superstaruri în picioare sau tricou cu C.I.A
Nu e rău să vrei să speri să ai cândva
Cât timp nu te compromiți pe tine pentru acel ceva
Independent încă de la-nceput am continuat să fiu
Același om pe care obișnuiam din oglindă să-l știu
Nu m-am vândut dar am știut să cer exact atât cât face
Iar dacă sunt aici pe scenă e clar că încă-mi place
Ultima răsuflare, am rimele de platină,
Cuvintele se clatină, înțelege-mă…
Adică sunt alb și dau pată de culoare
Un oarecare halatat m-a consultat și prin urmare
Am tulburare lirică, psihică, boxele fac pe ele de frică
Când în rafale verbale mă pun în valoare și pe tehnică
Arta poetică, încă razbate dintre blocuri
Mai presus de interese, de sus sau alte scopuri.
Am început că ne place și că ne place
Și n-am făcut vreun compromis ca să placem
Prin tot ce facem textual
Și muzica C.I.A va da cu pace
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a rămâne autentic și independent în industria muzicală, despre pasiunea pentru hip-hop și despre refuzul compromisurilor. Artiștii își exprimă dorința de a crea muzică din suflet, fără a se conforma așteptărilor comerciale.