E ciudat
Când totu-n jur se rupe în fâșii
Și nici nu știi
Când casa ta ți-a devenit hotel
Când ea te știe mult mai bine
Decât tine
Și cu siguranță decât el
Și-ncet evadezi
În ascunse unghere
Nici nu poți să prevezi
Că urmează cu totul altceva
Și te lași să plutești
Senzații noi te îneacă
Nu mai știi cine ești
Dar juri că n-ai simțit așa ceva
Poate că
Tot ce-ai făcut până-acum
E doar un drum
Pe care-l lași în urmă-n sfârșit
Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou macaz
Pe linia vieții tale răsărit
Prea târziu
Când te-apucă dor de ducă
Știi și tu că
N-o să-l mai privești nicicând la fel
E scris în stele, pe inele,
Dar sub piele
Azi e-altcineva
Și te plimbi fără țel între lumi găunoase
Până seara coboară și-o să poți s-o-ntâlnești
Și ești nervi și scântei și e carne și oase
Și nu poți și nu vrei și nu-ncerci să te-oprești
Și te-mbeți cu aromă de degete fine
Și licoare de zei e sudoarea pe ea
Și ecou de-Orient și parfum de vitrine
Și cazi și zbori și uiți și mori și-nvii deja
Poate că
Tot ce-ai știut până-acum
E doar un drum
Pe care-l lași în urmă-n sfârșit
Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou extaz
Pe linia vieții tale
Pe linia vieții tale..
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de transformare și evadare dintr-o viață familiară, dar nesatisfăcătoare. Personajul principal se lasă purtat de noi experiențe și senzații, descoperind o nouă identitate și un nou drum în viață.