Un somptuos hotel e-acum în Paradis,
La etaj hamace-ntre pomi, gheață cu rom, și totu-i permis!
Eroii se duc la sală, noul designer e pretențios
Și la cantină, milog, un râios inorog
Mai prinde câte un os.
Viața pare-un desen animat,
Un suprarealist colaj.
Un cântec idiot fredonat
Vrăjit de un splendid miraj.
Amețit, iar m-am împiedicat,
Orbit de lumini și culori,
Hoinarul e încoronat
Iar eu o să-i fiu ambasador!.
Chiar între râuri de miere e o fântână de-amar
Și-o dâră de sânge uscată e investigată
Și-nchisă-ntr-un dosar..
Albul iepure jură că nu știe nicio regină,
Nebunul pe plajă bea ceai, pălăria-i de pai,
Și marea-i doar o piscină.
Viața pare-un desen animat,
Un suprarealist colaj.
Un cântec idiot fredonat
Vrăjit de un splendid miraj.
Amețit, iar m-am împiedicat,
Orbit de lumini și culori,
Hoinarul e încoronat
Iar eu o să-i fiu ambasador!.
Când fauni și zâne dansează în catedrală,
Zeu-i sătul, i-e opera bună, firesc!
Nesupusa senzație devine prudent cerebrală,
Postura-i senină, dar ochii strălucesc..
Viața pare-un desen animat,
Un suprarealist colaj.
Un cântec idiot fredonat
Vrăjit de un splendid miraj.
Amețit, iar m-am împiedicat,
Orbit de lumini și culori,
Hoinarul e încoronat
Iar eu o să-i fiu ambasador!
Sensul versurilor
Piesa explorează un univers oniric și absurd, plin de contraste și imagini bizare. Viața este prezentată ca un colaj suprarealist, un amestec de frumos și grotesc, unde realitatea se distorsionează și granițele se estompează.