Spre tine mă-ndrept
Și cred c-ai o mie de chipuri
La fel cu-acel pe care-l privesc
Zâmbesc, visez cu orbite solare
La fel cu-acel care-i altul mereu.
Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting
Nu pot fi altul decât sunt
Mă înspăimânt
Suntem toți o apă și-un pământ.
Pe tine te-aștept
Iar tu nici nu știi că trăiesc
La fel, fidel unui punct de răscruce
Ce-aduce cu visele noastre comune
Rămâne doar să vedem unde-o duce.
Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting
Nu pot fi altul decât sunt
Mă înspăimânt
Suntem toți o apă și-un pământ.
Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting
Nu pot fi altul decât sunt
Mă înspăimânt
Suntem toți o apă și-un pământ.
Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting
Nu pot fi altul decât sunt
Mă înspăimânt
Suntem toți o apă și-un pământ
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a căuta o conexiune cu cineva care pare mereu schimbător și greu de atins. Vorbitorul se simte pierdut și înspăimântat de această distanță, dar continuă să spere la o legătură comună, în ciuda dificultăților.