Sunt atât de frumoase când spui poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot
Era un boboc de fată,
O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil
Să nu te-ndrăgostești de ea iremediabil
Ducea o viață scandalos de grea
Cu un tată vitreg care-o abuza,
Cu o mamă care niciodată n-asculta
Ce avea de zis, îi pasa numai de ea
Băiatu’ nu era un pui de șmecher,
Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier,
O iubea, atât de mult vroia
Să o scoată din coșmarul ăsta în care trăia
Cu o scamatorie ca din pălărie,
Au dispărut amândoi, fără să se știe
Unde au plecat și nici măcar dacă
Se vor mai întoarce p-aici vreodată.
Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.
Strofa a II-a (Caddillac):
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat,
Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reușit, oare cum s-a descurcat,
Era atât de fericită, nici n-ar fi contat..
(Lucian Colareza):
Îi cântau îngerii la harpe,
Ar fi mers cu el și-n gaură de șarpe
Doar să-l țină-n brațe și s-audă-n noapte
Din gura lui cele mai frumoase șoapte.
(Caddillac):
Dar, într-o seară, era singură, gătea,
Cineva apăsa cu insistență soneria..
Deschide, vede-n față un malac
Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac..
C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie,
O întreabă unde-s banii, ea zice că nu știe,
Îi rupe hainele și o violează,
Destinu’ ei se-ntorcea la prima fază
Sună frumos când poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot.
Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.
Strofa a III-a (Caddillac):
Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor,
Da’-i zâmbește înapoi o fată din trecutul lor
Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic,
Scamatoria nu ieșise tocmai magic
Înnebunit, ia o scrumieră și-o aruncă,
Malacu’ taie gâtu’ fetei și cade stânca,
Îl lovește disperat, țipă și plânge,
Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge.
(Tatae):
Nu poate fi adevărat, nu e corect,
De ce să ți se-ntâmple ție?.. Nu e drept
Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea,
N-aș fi crezut să se termine așa.
(Caddillac):
Sunt atât de frumoase când spui poveste de iubire,
Simți că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări tot.
Refren (x6) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Și lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri.
Sensul versurilor
Piesa spune povestea unei iubiri tragice, marcată de abuz și violență. În ciuda speranței inițiale de salvare, destinul crud lovește din nou, ducând la un final tragic și la pierderea iremediabilă a iubirii.