Șapte lumi de-ai căuta
În nici una n-ai afla, nu..
Șapte lumi și șapte stele
Ochi ca ai ei nu sunt prin ele, nu..
Maria mea,
Luminoasă ca o stea,
N-are gândul a căta
Minunată cum e ea.
Să te-ajungă ruga mea
Să-ți înalțe inima,
Al tău pântec cu-al său rod
Să ivească-un voievod..
Codrii pleacă frunza deasă
Căci le e împărăteasă ea.
Munții straja o coboară
Când ea trece la izvoară, da..
Maria mea
Luminoasă ca o stea,
N-are gândul a căta
Minunată cum e ea.
Să te-ajungă ruga mea
Sa-ți înalțe inima,
Al tău pântec cu-al său rod
Să ivească-un voievod..
Sensul versurilor
Cântecul este o odă închinată Mariei, mama lui Petru Rareș, văzută ca o figură luminoasă și aproape divină, conectată profund cu natura și cu destinul de a da naștere unui conducător. Este o rugăciune pentru binecuvântarea ei și a viitorului ei copil.