Brett – Decembrie-n Aspa

INTRO
Tu nu, nu, nu, habar n-ai tu
Și chiar dacă ai avea..
Nu ți-ar păsa, dar inima
Face doar ce vrea ea.
Chiar de mi-e dor de un telefon, nu vreau
Să-l mai primesc de la tine, mai bine
Încerc să uit tot, să uit tot ce a fost
Acum sincer regretele nu au deloc rost.

STROFA I
Tu n-ai habar nici măcar ce se întâmplă
Vorbesc cu toată lumea dar nimeni nu mă ascultă
Inima nu uită, dar inima e ruptă
În bucățele, ruptă de realitatea crudă.
O iau pe altă rută, poate vine altă rundă
Sigur o să vină alta ce viața o să mi-o fută
Știu prea bine că o mână care te ajută-i scumpă
Dar îmi trag un zâmbet fals și zic că se mai întâmplă.
Stau izolat în mine, de oameni și de tine
Privesc castelele ce-n timp au devenit ruine
Privesc ziua de mâine prin ceață și întuneric
Derulez filme în cuvinte pe foaie și după le zic.
Iarna nu e rece, doar oamenii-s de gheață
Unii te bârfesc aiurea doar pentru că n-au o viață
Și uite unde se ajunge dacă îi asculți
Acum pot doar să îți promit că nu o să mă uiți, niciodată.

REFREN (Passenger – Let her go).

STROFA II
E decembrie, e final de poveste
N-aș vrea să fie așa, dar realitatea îmi dă de veste
Nu putem trece peste și ar fi hilar
Să ne împăcăm acum și mâine să ne certăm iar.
Să mă feresc că nu știu cu ce dracu mai arunci în mine
Și să ducem amândoi dorul zilelor senine
Știi ce doare cel mai tare?! Hai să-ți zic ca opinie
Că încă derulez în cap amintiri cu tine.
Clipe fine, pline de pasiune
Dar știi bine că urăsc filmele de ficțiune
Și urăsc, toate zilele de august
Când o ardeam pe plajă, acum nu mai au gust.
Au fost, multe ierni frumoase
Pe străzi pustii doar noi și nopțile geroase
Fulgii de zăpadă se așezau în părul tău
Felinare cu lumini difuze abia luminau.
Da tu străluceai mai tare ca luna și stelele
Erai fericită, se vedea în privirea ta
Unde-s clipele în care visam și aberam
Încep să cred că mai bine nu ne cunoșteam.

REFREN (Passenger – Let her go)