Un șir de ani trecuse, de când întâiași dată
Te-a întâlnit în calea-i poetul rătăcit:
Jucândă și plăpândă, voioasă și-ntristată!
Ai fost de toți iubită… eu încă te-am iubit!
Te mai revăd acuma și iată-mă-s pe gânduri:
D-atuncea peste tine ce patimi n-ar fi dat!
Iubit-ai tu d-atuncea pe câți și-n câte rânduri!
Ce dracu’ că nici astăzi nu ești de lepădat!
Nu te mira, amice! Miroasă mulți o floare,
Dar cât îi ea în viață, îi mângâie pe toți;
O floare-și pierde floarea când cade jos și moare:
Sunt vie, iată totul!… miroase dacă poți!
Sensul versurilor
Poezia exprimă admirația și iubirea unui poet pentru o femeie pe care o cunoaște de mult timp. El reflectă asupra trecerii timpului și asupra impactului pe care aceasta l-a avut asupra ei, dar și asupra persistenței frumuseții și a farmecului ei.