Mii de kilometri s-au pus între noi
Soarele-i afară, dar eu mimez ploi
Te-am lăsat acasă, nu mai pot de dor
Blestemați fiți, banilor.
Mii de kilometri s-au pus între noi
Soarele-i afară, dar eu mimez ploi
Te-am lăsat acasă, nu mai pot de dor
Blestemați fiți, banilor.
Buzunarele mi le-aș lăsa goale
Pentru o-mbrățișare, pentru o sărutare
Aș veni într-un suflet, că stau ca pe spini
Și n-am viața printre străini.
Buzunarele mi le-aș lăsa goale
Pentru o-mbrățișare, pentru o sărutare
Aș veni într-un suflet, că stau ca pe spini
Și n-am viața printre străini.
Nu e bucurie, nu-i nimic frumos
Când nu ești cu mine, totu-i dureros
Te-am lăsat acasă cu tristețea grea
Și-am lacrimi pe fața mea.
Nu e bucurie, nu-i nimic frumos
Când nu ești cu mine, totu-i dureros
Te-am lăsat acasă cu tristețea grea
Și-am lacrimi pe fața mea.
Buzunarele mi le-aș lăsa goale
Pentru o-mbrățișare, pentru o sărutare
Aș veni într-un suflet, că stau ca pe spini
Și n-am viața printre străini.
Buzunarele mi le-aș lăsa goale
Pentru o-mbrățișare, pentru o sărutare
Aș veni într-un suflet, că stau ca pe spini
Și n-am viața printre străini
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și tristețea cauzate de depărtarea de casă și de persoana iubită, din cauza necesității de a munci în străinătate. Banii sunt blestemați pentru că au provocat această separare dureroasă. Artistul ar sacrifica totul pentru a se întoarce acasă.