Strofa I:
Știu cum e să cazi în disperare
Să simți cum te cheamă și te trage geamul de picioare
Să nu mai găsești motive să treci peste
Când fața din oglindă te dezamăgește
Revin la urmele de unghii pe pereți
Bântuit de faptul că nu ai mai multe vieți
Mai bine faci ceva ce-o să regreți sau nu
Decât să n-afli niciodată cine ești și ce vrei tu
Inima arde, când sentimente amestecate
Te sfâșie, lăsându-te cu răni nevindecate
Numai alcoolul plus câteva G-uri fine
Mai țin tranchilizat animalul din mine
Mă confundați cu un psihiatru, sau călugăr
Eu am viziunile lui Freddy Krueger
Fără pretenții de a fi perfect
Dacă eram puțin mai prost, păream deștept.
Refren X2:
Nu contează
Bani sau rasă
Nimeni nu pleacă din viață-n viață
Mă consolează
Când teama crește
Dormim și doar moartea ne trezește.
Strofa II:
Ajungem în situații critice
Foamea vine cu răspunsuri tragice
Timpu’ vindecă, dar lasă cicatrice
Amice, nu te aștepta la clipe magice!
Cine-și uită trecutu’ îl repetă
Prezentu’ nostru e ca o ruletă
Ce mă încălzește ție îți dă fiori
Vezi în alb și negru, eu văd în culori
Când animalu’ e înfometat și dă târcoale
Revin rapid momentele nasoale
Cu inima și simțurile amortite
E clar că nimănui nu-i pasă de lucruri greșite
Ne cuprinde somnu’ dulce al nepăsării
Eu mă simt la capătu’ răbdării…
Mă consolează
Când teama crește
Dormim și doar moartea ne trezește.
Refren X4
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de disperare și lupta cu sinele, aducând în discuție inevitabilitatea morții ca o consolare în fața fricilor. Versurile reflectă o căutare a sensului în viață, marcată de experiențe traumatizante și o luptă constantă cu proprii demoni.