Când, cu ani în urmă, am învățat
să conduc o mașină, profesorul meu
mă invita să fumez un trabuc: și dacă,
din pricina circulației intense sau a virajelor bruște,
trabucul mi se stingea, mă gonea de la volan. El,
în timp ce conduceam, povestea chiar glume, iar dacă,
prea ocupat fiind cu condusul, nu râdeam, îmi
lua volanul. Ești încă nesigur, îmi spunea.
Eu, cel dinăuntru, mă speriu când văd cum
cel care conduce o mașină e prea ocupat cu condusul.
De atunci, când lucrez,
am grijă să nu mă cufund prea mult în lucru.
Observ câte ceva din jurul meu,
uneori îmi întrerup lucrul pentru a purta o discuție.
M-am dezobișnuit să conduc mai repede decât durează fumatul unui trabuc.
Mă gândesc la cel dinăuntru.
trad. de Nina Cassian
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța menținerii unui echilibru între implicarea într-o activitate și conștientizarea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Metafora condusului și a fumatului unui trabuc ilustrează necesitatea de a nu ne pierde în detalii, ci de a rămâne conectați cu sinele interior și cu lumea exterioară.