Am golit paharul până la fund. De fapt,
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.
Sensul versurilor
Piesa descrie o cădere în păcat și o pierdere a inocenței, urmate de o stare de dezgust și indiferență față de lume și de sine. Naratorul se simte gol și degradat, comparându-se cu un acvariu locuit de pești.