Ba stăteam de fericire ca pe jar,
Ba mă perpeleam de dor, făceam de strajă.
Când, în fine, de-ambele nu mai avui habar,
Adormii. Dar ca prin vrajă
Dimineața de florar îmi fu noapte de brumar.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contradictorie, oscilând între fericire și dor. Confuzia atinge apogeul într-un somn magic, unde realitatea se inversează, dimineața devenind noapte.