Dan Botta – Umbra Ta
Acum moare jarul în vatrăȘi jerbe de flăcări se-nchid,Dar inima, inima nu contenește să ardă,Și umbra ta crește pe zid.
Versuri corectate și adnotate
Acum moare jarul în vatrăȘi jerbe de flăcări se-nchid,Dar inima, inima nu contenește să ardă,Și umbra ta crește pe zid.
Am în suflet numai gheață.Tu ai în buze dulceață.Eu port în inimă gerul.Când iubesc, știe doar cerul.Am în suflet numai gheață.Am în suflet numai gheață, tu numai foc.Tu ai în buze dulceață, mă aprinzi pe loc.Eu port în inimă gerul, tu numai jar.Când iubesc, știe doar cerul, iubești cu har.Eu am sufletul înghețat și nu … Citește mai mult
Lui Paul-Napoléon Roinard.În nobil foc am aruncatCum îl ador și îl transportMâini vii și chiar un răposatAcest Trecut și hârci de mortAscult văpaia de-al tău sfat.Galopul brusc de stele-n caleFiind doar ce va deveniPeste centauri se prăvaleCrunt nechezând în hergheliiȘi peste plângeri vegetale.Pe unde-s capetele-mi oareȘi-al tinereții-mi Zeu hoinarIubirea s-a prostit prea tareRenască flacăra din … Citește mai mult
Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:Iubirea – jarul, lava –Așa cum unor planteLe-a dat otrava.
Pași de pustiu,lipiți de ferestrele mereu închise,ale Dorințelor,se adâncesc,în țărâna întrupării Cuvântului,prin care am cunoscut Iubirea,pe care am legat-o de fruntea,Inimii de Jar,a Eternității Clipei noastre,crezând că pentru totdeauna,atunci când încă credeam,că nu se va pierde niciodată,strălucirea stelei,Viselor noastre,ce au căzut atât de dureros,pe bolta rece și întunecată,a Uitării.
Am găsit dragostea unde nu o așteptam…Focul ei mi-a aprins inima.Capu-n nori mi-am pierdut de când te-am cunoscut,Amețesc, dar mi-e bine așa…Jar e-n sufletul meu,Jar mă arde mereu,Jar când în ochi te privesc,Ce mult te iubesc!Jar din focul aprins,Jar de tot m-a cuprins,Jar când merg pe trotuar,Calc parcă pe jar!Doar c-un zâmbet senin valvătaia-mi alini…Ca … Citește mai mult
Ba stăteam de fericire ca pe jar,Ba mă perpeleam de dor, făceam de strajă.Când, în fine, de-ambele nu mai avui habar,Adormii. Dar ca prin vrajăDimineața de florar îmi fu noapte de brumar.
Sunt flacără, sunt jar, sunt cearăSunt ca o stea ce strălucește în amurgMerg printre oameni luminândDar nimeni nu mă vede arzândMerg printre ei și mă inundLe văd lacrimile din suflet cum se scurgMă duc să mă ascund, nu vreau să mă afundDar țipetele lor vin și mă străpungVad un preot exorcizândMă-ndepărtez ușor plângând, și ard, … Citește mai mult