De vrei să-ţi deie poame, să-l cultivi;
Dă-i azotaţi pământului şi fosfor.
Seraiul nu-i apururi lângă Bosfor;
În ţărna seacă nu-nfloresc olivi.
Pământul sec – ca ftizicul de sânge –
Apropie-l de tine – ca pe-un om,
Şi dă-i fluidul sevei policrom
Să circule prin vinele-i natânge.
Iar când bătut de arşiţă, va germe
Din solul greu şi amplu fecundat,
Un trunchi zglobiu de plantă pe-nvărat,
Îl curăţă de pleavă şi de vierme.
Mereu să crească seva-n trupul ei,
Ca apele captate-n apeducte.
S-atârne-n vară coaptele producte
Cum greu atârnă sânii la femei.
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă despre cultivare și îngrijire, aplicată atât pământului, cât și vieții. Pentru a obține roade, este necesară hrănirea și protejarea a ceea ce cultivăm, la fel cum avem grijă de noi înșine și de relațiile noastre.