Ca foca bați din palme, când primești dragoste moca
Și îmi zici mereu, că trăiești un fel de Vida Loca
Mă inundă în fiecare secundă
O iau cu capul înainte, ca într-o pasă sumbră
Vrută, avută, ținută din scurt
Niciodată, poate pentru că nu te-am dorit destul
Pusă pe un instrumental avar, banal
Tu te comporți ca și la carnaval
Orice crezi tu despre mine, nu lupt pentru gloată
Că sunt un fel de moș, dar nu-s Ion Roată
Tic tac, tic tac, bat ca un analog
Trag și te descifrez, ca un criptolog
Hai, corectează-mă, împinge-mă, ceartă-mă
Chiar și atunci când alții mă aclamă
Că-mi picase dama și nu mai îmi găseam lama
Dar eram bucuros că eram al tău Vasco Da Gama
Iama, dădeam peste tot dar spatele la tine să-l întorc nu pot
Când te vedeam, strigam golazo si eram un fel de cazzo
Dar acu’ te uiți ca muta că cică-s un fel de puta
Nu-mi da speranțe, dă-mi carte pe strada
Și-o mică balustradă în a mea ogradă
Și ceva al tău ce nu e doar fațadă
Ceva ce nu poate să distrugă nici o tornadă.
Ref:
Nu-ți dorești binele, când scade sinele
Îți vine să cauți, să sapi toate minele
Pleci ca din pușcă, dar o iei la pas
Dacă ai soare, nu-ți trebuie ceas.
Te găsesc numai în umbră
Te bucuri de răcoare, chiar daca trăiești o viață sumbră
Când și musca de pe geam te perturbă
Cand nu reușești să fii stabil și derapezi la fiecare curbă
Pas cu pas, te întorci și rămai retras
Te visezi cu multe butoane și când vrei tu rupi tendoane
Iar in jur numa balcoane, să fii agasat de fane
Iar seara acasă să te închini la icoane
Vaicoane, ce mă fac acuma cand eu vreau doar sa beau spuma
Cum să mai semnalizez să depășesc turma
Că timpu trece și pe ochii mei se așeaza bruma
Toată lumea in block-start!!!
Dar nu vreau să sar, trec direct pe sub gard
Că eu știu sa stau palmat, frunze multe camuflat
Ziceai că-s unu de prin Irak și la minte cam spălat
Cine nu-i gata îl trimit la psihopata
Are obiceiuri proaste da’ nu îngroapă cu lopata
Te amăgește, firește, nu vei face față
Că-ți pune puțină gheață în brioșa cu dulceață
Ea se uită în ochii tăi, tu te uiți în jos
Niciun psiholog nu te descoase pentru că-i prea rușinos
Anostcaramai cu imaginea pictată
Și oricât de mult îți dorești să te abții, mai vrei o dată
”Eu îs spiridușu de veghe, și-ți vorbește incet
Frumos se aude în a ta ureche si platești bilet
Neagă, aleargă, pune totul la îndoială
Când ești nemulțumit, găsești mereu o scuză clară”
Dar nu cred în spiriduși și nici in zâne bune
Cred în oameni umili și puțină compasiune
Nu știu cum ești tu, dar eu nu-s la închisoare
Chiar de nu am ceas, am soare
Ref: x2
Nu-ți dorești binele, când scade sinele
Îți vine să cauți, să sapi toate minele
Pleci ca din pușcă, dar o iei la pas
Dacă ai soare, nu-ți trebuie ceas
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor și deziluziile care pot apărea. Vorbește despre auto-reflecție, acceptarea realității și căutarea de sens într-o lume imperfectă, unde aparențele pot fi înșelătoare.