Băi, eu știi ce zic, mă? Eu m-am gândit așa… p**a mea, că atâta timp cât n-ai bani, n-are rost să te-nvârți.
Îți iei o bicicletă, cel mai bine, și te plimbi, frate, cu ea.
Marfa e la bicicletă că… bine, nu tre’ să te uiți în două oglinzi, știi?
N-o mai ai și p-aia de sus, n-ai decât în stânga sau dreapta, cum vrei tu să ți-o pui. Înțelegi?
Ce-i mișto e că poți să-i dai lanțul jos imediat… mai lucrezi la ea…
și dacă face vreo pană… nu e nicio problemă, o iei în cârcă, doar e a ta, o știi.
Ca și faptele… ți le iei și te duci cu ele.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra importanței banilor în viață și sugerează o perspectivă mai simplă, folosind bicicleta ca metaforă. Faptele personale sunt comparate cu bicicleta, pe care trebuie să o porți cu tine, asumându-ți responsabilitatea.