Într-o zi a venit moartea să-i ia. Cum moarte???? Daaa.
Ai venit, nu te așteptam acum, dar sunt pregătit de câțiva ani, și vreau doar să-ți spun că nu mă supăr, știu că ai greșit, te-am iertat, întoarce-te înapoi de unde ai venit.
(Aici) Nu primești nimic, nu uita că în fața ta stă în primu’ rând zâmbetu’ lui mama, și gândul lui tata și tot ce am mai scump, un frate și o soră, nu poți să îmi dai mai mult.
Și mai stau lângă mine 2 frați (îi știi) ei te-au lucrat deja, sunt sigur că mai ții socoteala, ai încercat cu vrăjeala să ne iei pe toți 3 și ai plecat cu mâna goală.
Așa că stai liniștită, nu-ți vine să crezi că nici acuma nu ai reușit, încearcă să te resemnezi (și) hai să stabilim că nu mai vii pe-aici, decât peste câțiva ani… 100 ce zici???.
REF: (ADRIANA)
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi..
Lasă-mă să-ți spun acum ce cred eu despre tine,
Ești decât o t***ă care vrea să-i fie bine,
Care vrea să mă ia din lumea mea, dar știi eu mereu m-am găsit între noapte și zi,
Știu niciodată nu o să scap de tine, dar mai știu că acum nu poți să te pui cu mine.
Am 29 la apus și răsărit mi-ai zâmbit, însă eu nu mă las păcălit, ia mâna de pe mine sau o punem parte-n parte, tot ce am acum nu are încă moarte,
O mama, o fată și 2 frați mă așteaptă, am mafia pe viață să nu uiți niciodată.
Lasă-mă în pace că nu cad în ghiara ta, mai am de trăit și tu știi că îmi place viața, dacă nu te-am lămurit îți mai zic încă o dată, sigur nu sunt omul tău așa că pleacă..
REF: (ADRIANA)
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi..
O fi pe mine chiar, pe mine, du-te în alta parte fiindcă n-am să vin cu tine,
Ia pe oricine, în București, Pantelimon o să rămân întotdeauna, am să dau în microfon,
De ce să vin acum când viața mea de abia începe, de ce să las ce am, și din suflet zic că am 2 băieți adevărați, am o mama și un tata, am o casă în care stau, și dosarul meu cu pată.
Am o fată, două, mai multe (știi) nu am deocamdată, vreau să fac și copii, am 8 albume scoase și băieții tot mai vor, pentru ei rămân aici, n-am să vin, n-am să mor.
(Știu) Sunt mulți care vorbesc urât de mine, nu toată lumea mă iubește, dar oricum nu vin cu tine, am străzile cu gropi din România mea iubită, strada m-a făcut, îi sunt dator, nu mi-e frică de nimeni și nimic, nici măcar de tine fa..
Aș mai avea multe de zis, da’ nu-ți mai zic că ți-aș da prea multă importanță. Fa zdreanță… nu vin nicăieri, rămân acasă.
REF: (ADRIANA)
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi
Mai tot timpu’ sunt între noapte și zi,
Și tot ce aș dori e să mai pot trăi..
{BIS}
Sensul versurilor
Piesa este un dialog cu moartea, în care artistul își afirmă dorința de a trăi pentru familie și pentru pasiunea sa, refuzând să cedeze în fața inevitabilului. Este o declarație de dragoste pentru viață și o respingere a morții.