William Shakespeare – Sonetul 41 [Sonnet XLI]
Păcatele de dezmățat duios, / Din inima ta bună când lipsesc, / Le faci că … →
Păcatele de dezmățat duios, / Din inima ta bună când lipsesc, / Le faci că … →
Oare din ce substanță ești făcut, / Că mii și mii de umbre te slujesc? … →
Cât de atent am fost când am plecat, / Să-mi pun la adăpost deșertăciuni, / … →
Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău, / Ar creşte şi mai mult dac-ar putea; … →
Când muzică asculți, de ce oftezi? / Ce-i dulce-i dulce, ce-i voios, voios, / De … →
Dar fii-mpăcat când în acel arest / Voi fi depus, fără cauțiune; / Ființa mea-i … →
Rămâi burlac şi viaţa-ţi iroseşti / Ca văduva să n-aibă ochiul plâns? / Ah! Dacă … →
Cum să nu fiu de Muză inspirat / Când tu exişti şi torni în slova … →
Pe cât te micșorezi, pe-atâta crești / Prin pruncul tău, pe care-l lași în urmă; … →
În vremuri vechi, bruneta displăcea, / Sau dacă nu, sfida ce-i minunat, / Însă acum, … →