Antonio Machado – Pe Pământul Amar
Pe pământul amar / drumurile au vise / labyrinthice, drumuri bătute de vânturi, / parcuri … →
Pe pământul amar / drumurile au vise / labyrinthice, drumuri bătute de vânturi, / parcuri … →
Nu disprețuiți cuvântul; / lumea e zgomotoasă și mută, / poeți, singur Dumnezeu vorbește. / … →
Doamne, sătulu-s de viață, / și uscat grumazul mi-i / de-a striga mereu în ceață, … →
E miezul zilei. Un parc. / Iarnă. Cărările albe; / movile simetrice / și scheletice … →
XVI. / O, după-amiezi scăldate în lumină! / Vrăjit e parcă aerul / şi barza … →
Doamne, mi-ai smuls tot ce iubeam mai mult, / Încă o dată, Doamne, ascultă inima … →
I. / Este pământul Soriei arid și rece. / Pe dealuri și pe creste goale, … →
Prin fereastra ovală / cucuveaua intră în catedrală. / Sfântul Cristofor / voi s-o gonească … →
Amintire din copilărie. / O după-amiază mohorâtă și rece / de iarnă. Școlarii / învață. … →
În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul, / când lănciile verii toride-s sfărâmate, / fantasmă-nchipuită … →