Nichita Stănescu – Adio-i Ultimul Sărut
Adio, -i ultimul sărut… / Butuci zemoși de cramposeie / Cu viță tot, cu vană-n … →
Adio, -i ultimul sărut… / Butuci zemoși de cramposeie / Cu viță tot, cu vană-n … →
Înconjurare de nori, papilă vehementă. / Tu care guști osul proștilor, / praștie corosivă, / … →
Viața mea se iluminează. / Părul tău e mai decolorat de soare, / regina mea … →
Autoportret. / Întunecând întunericul, / iată / porțile luminii. →
A fi fără sens, înseamnă a nu fi. Descoperire brutală și violentă odată cu scrisul. … →
– Haai cu tro-ti-ne-ta… taa… / Ne jucăm la mine-n curte / Sub salcâm. / … →
Zicere. / Orice om prost este o grație. / O, tu abundență de colivii! / … →
Lună în câmp. / Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul, / sub cortul … →
Rugare. / Mai urât decât sunt / pot fi văzut / Mai frumos nu! / … →
Să nu ne ferim de suferinţă, / ea este pământul cu morţi ai ierburilor / … →