– Haai cu tro-ti-ne-ta… taa…
Ne jucăm la mine-n curte
Sub salcâm.
Din bețe scurte,
Din carton și tinichea,
Sfoară, cretă, geam și clei,
Bile și nisip și pietre,
Facem o căsuță… Petre,
Vrei?
…Dacă vii îl chem pe Stan!
…Hai de-a hoții și vardiștii:
Eu eram motociclistul,
Tu erai milițian…
Mă prindeai din urmă,
Ba,
Chiar mă arestai și pace…
…Spune, Petre, nu ți-ar place?
Da?
– Ce să caut eu sub salcâm?
…hâm!
– Haide, vino, te rog eu…
…Am pastile de ienupăr…
Și-i păcat de Dumnezeu…
Haide, vino, nu fii rău,
Am capace de la bere
Și-am să-ți dau câte-mi vei cere…
Zău!
– N-am nevoie de capace…
…Poți să-mi dai oricât,
Nu vreau!
Ia mai lasă-mă în pace;
Trotineta nu ți-o dau!
… Toată scârțâie, deși
Ieri am dat-o cu ulei…
…Poți ca să te superi, ei,
Și?
– Da… nu vrei să vii… tu crezi
C-am nevoie eu de tine
Și de trotinetă… bine…
O să-ți pară rău, să vezi,
Că pleci în haimanalâc…
…Am bomboane colorate,
Le mănânc eu singur toate,
sâc!
Sensul versurilor
Cântecul evocă nostalgia copilăriei, a jocurilor simple și a prieteniei. Refuzul unui prieten de a participa la joacă aduce un sentiment de dezamăgire și singurătate, dar și o atitudine sfidătoare.