Nahapet Kuceac – Scrisoare
Mare fără de hotare, fă-te-ai neagră cerneală. / Și voi, trestii, numai pene de scrisori, … →
Mare fără de hotare, fă-te-ai neagră cerneală. / Și voi, trestii, numai pene de scrisori, … →
Pentru tine, în bătaie frânt am fost până la oase. / Mi-a cusut un doctor … →
Când erai a mea, în arbori a fost frunza domnitoare. / Ai plecat: în locul … →
Și luceafărul, și luna dintre piscuri se-nălțară. / Strânsu-mi-am iubita-n brațe și-am uitat tristețea-amară. / … →
Ea trece prin grădină, purtând o rochie verde, / Și ramuri înverzite s-apleacă s-o dezmierde, … →
Cu părul în inele pe umeri revărsat, / Frumoasa fără seamăn în vie a intrat, … →
Ochii merseră să-și plângă inimii nefericirea: / – Tu te-ai prins în laț – și-acum … →
Un dor greu mereu mă prinde, și-acest dor și se cuvine. / Numai ceasul întâlnirii … →
Ferice de acela ce și-a răpit iubita / Când soarele pe dâmburi, departe, a-nserat! / … →
Ca pasărea pribeagă ce-și pierde puii săi, / Străbat în zbor toți munții și rătăcesc … →