Mircea Cărtărescu – Pompeii
Mă plimb printre ruinele tale, femeie. / Firește, cerul este albastru, ca lângă Mediterana, / … →
Mă plimb printre ruinele tale, femeie. / Firește, cerul este albastru, ca lângă Mediterana, / … →
Vad cum stai și mă privești / Nu-mi spui nimic, nu mai vorbești / Sau … →
Niște grăsane se uitau la mine / și atunci îmi dau seama că zâmbesc. / … →
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor / erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor. / … →
Tu / în rochia ta / roșie / cu brățara / de lapis lazuli. / … →
Cri, dă-mi mânuța și fii atentă: / e toamnă arborescentă / și nori în amestec … →
Un timp am fost atât de apropiați amândoi / încât îmi aminteam episoade din copilăria … →
La fel ca doi copii, drame și iubiri / Pe toate le-am trăit, acum sunt … →
Poveste Orientală. / Partea I. / Mâhnitul Demon, singuratic, / Peste pământ zbura tăcut, / … →
Toamna cu luna / când porți peste pulover o niciodată căptușită cu totdeauna / când … →