Niște grăsane se uitau la mine
și atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă.
firește, impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam și zâmbește.
dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacție necontrolată.
m-am trezit dimineața încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătându-mi dantura
și mi-am amintit de orele de gramatică.
în mașină putea-a maieuri și-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri.
am zâmbit și am rămas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, l***t
și eu tot în tricou, cam șoios, cum am intrat la Bulandra.
era antreul plin de gagici încotoșenite
și tipi la costum..
noi parcă eram picați de la Woodstock,
la școală directorul m-a luat în primire și secretara
m-a amenințat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercând să stăpânesc clasa
am simțit zâmbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu fața la tablă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de introspecție și amintire, în care protagonistul zâmbește involuntar, amintindu-și de o persoană dragă. Zâmbetul apare ca o reacție la contrastele vieții cotidiene și la amintirile din trecut, oferind un moment de evadare și bucurie interioară.