Vad cum stai și mă privești
Nu-mi spui nimic, nu mai vorbești
Sau poate nu mă mai iubești
Poate de vină sunt eu
Că nu știu ce gândești tu
Poate te-ai răzgândit
Poate nu sunt ce ți-ai dorit
Nu, nu mai știu ce vrei oricum
Poate de vină sunt eu
Sau de vină ești tu.
Ar mai fi multe de spus
M-ai iubit, dar nu de ajuns
Iubirea poate să doară
Când devine o povară
Acum am inima goală
Ai plecat, nu ți-a păsat [x 2]
Ai plecat, nu ți-a păsat [x 2]
Ai plecat, nu ți-a păsat
Tu nici măcar n-ai încercat
N-ai încercat să vezi în viitor
Câte planuri ne făceam întinși pe covor
Departe în noapte
Amândoi pierduți în mângâieri și șoapte
Mângâieri și șoapte
Le-ai uitat pe toate
Ar mai fi multe de spus
M-ai iubit, dar nu de ajuns
Iubirea poate să doară
Când devine o povară
Acum am inima goală
Ai plecat, nu ți-a păsat [x 4]
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentele de regret și neîmplinire. Naratorul reflectă asupra motivelor care au dus la destrămarea relației și asupra faptului că partenerul/partenera nu a luptat suficient pentru a o salva.