Dansez în spațiul dintre două lumi
pe ritmul cunoscut din noaptea-n care
te-am strâns în brațe cu înflăcărare,
în pași ce-ai început să mi-i îndrumi.
I-ai îndreptat, ușor, spre ritmuri noi,
spre un înalt ce nu mai atinsesem,
în lumi pe care nu le-nțelesesem
nici chiar atunci, călcându-le în doi.
Erai strălucitoare ca o stea
pe care o urmam cu bucurie
în noaptea-ceea care-a fost să fie
cea mai frumoasă noapte-a mea și-a ta.
Te-am sărutat și te-am iubit atunci
și-n timpul care ne-a gonit din urmă
spre locuri unde visele se curmă,
în viața-n care suntem sub porunci.
Ai vrut să-mi intri-n suflet, te-am lăsat
și mi-ai pătruns în inima-mi nebună,
căci te-am dorit cu mine, împreună,
c-un sentiment de pace, adorat.
Mă-nvârt prin sala goală și visez,
în sunete de lacrimi sparte-n dale,
că sunt și eu în visurile tale,
și mă privești cum, singur, mai dansez.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru o iubire trecută, idealizată. Protagonistul dansează singur, amintindu-și de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și visând la o reîntoarcere a acesteia.