De-oi muri m-or pune-n groapă
Lume și iar lume
Și la cap mi-or pune-o piatră
Lume și iar lume
Două zile m-or cânta
Viața trecătoare
Dup-aceea m-or uita
Lume dragă lume.
Nu știu raiu’ m-a lua
Lume și iar lume
Ori iadu’ m-a aștepta
Lume și iar lume
Da’ aicea pe Pământ
Viața trecătoare
Am făcut ce mi-o plăcut
Lume dragă lume.
Mândră când oi muri eu
Lume și iar lume
Să vii la mormântu’ meu
Lume și iar lume
Și te razămă de cruce
Viața trecătoare
Și să-mi zici o vorbă dulce
Lume dragă lume.
Și la mine la mormânt
Lume și iar lume
Oi lăsa cu jurământ
Lume și iar lume
Să nu sape groap-adânc
Viața trecătoare
S-aud mandrele vorbind
Lume dragă lume.
Arde-ai lume cu foc greu
Lume și iar lume
Mulți prieteni mai am și eu
Lume și iar lume
Ce-or veni la-ngropăciune
Viața trecătoare
Să tipe pământ pe mine
Lume dragă lume.
Mândrele să mă jelească
Viața trecătoare
Prietenii să chefuiască
Lume dragă lume
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții. Vorbitorul își exprimă dorința de a fi jelit de cei dragi, dar și acceptă ideea că viața continuă prin petrecerile prietenilor.