1. De-oi muri, mor, pune-n groapă
Și la cap mi-or pune-o piatră
Nouă zile m-or cânta
După-aceia m-or uita.
2. Nu știu raiu m-a lua
Ori iadu m-a aștepta
Da’ aicea pă pământ
Am făcut ce mi-o plăcut.
3. Mandră când oi muri eu
Să vii la mormântu meu
Și te razamă de cruce
Și să-mi zici o vorbă dulce.
4. Și la mine la mormânt
Oi lăsa cu jurământ
Să nu sape groapa-adânc
S-aud mandrele vorbind.
5. Arde-ai lume cu foc greu
Mulți pretini mai am și eu
Ce-or veni la-ngropăciune
Să țape pământ pă mine
Mandrele să mă jelească
Pretinii să chefuiască
Sensul versurilor
Cântecul exprimă acceptarea morții și dorința de a fi amintit. Vorbitorul își imaginează ritualurile funerare și interacțiunea celor dragi cu mormântul său, oscilând între tristețe și o oarecare detașare.