Într-o noapte,
De vis,
Diafană,
Pe un lac,
Sub tremur de lună,
Pluteau împreună
O rață
Și o lebădă wagneriană.
– „Uită-te la ea, ce îngâmfată”,
Șopti rața înciudată.
„Dacă stai și te socoti bine,
Ce diferență între ea și mine?
Aceleași pene
Și același cioc,
Ce mai calea-valea,
A avut noroc,
Arză-o-ar focu’ s-o arză,
Vedea-o-aș pe varză!”.
E și în istoria asta
O socoteală,
Deși cam strâmbă
Și
Cam.
i – MORALĂ:.
Dacă nu poți să urci,
Măcar să bârfești și să spurci.
Sensul versurilor
Piesa prezintă invidia unei rațe față de o lebădă, culminând cu o morală cinică despre cum, în lipsa succesului, oamenii aleg să bârfească și să denigreze. Este o satiră despre natura umană și tendința de a minimaliza realizările altora.