(Kész a leltár).
În mine m-am încrezut de la-nceput –
când omul n-are nimic, e de ştiut
că nu-l costă prea mult. N-are cum să-i fie
mai scump ca vieţii stinse pe vecie.
Chiar de m-am temut, n-am dat bir cu fugiţii –
născut, crescut, m-am pus în fruntea ginţii.
Pe toţi i-am plătit cu aceeaşi măsură,
pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.
Pe femeia ce cu mine s-a jucat:
am crezut-o sincer, ca să-i fac pe plac!
Am frecat puntea, am smucit otgonul,
între domni deştepţi am făcut pe prostul.
Am vândut morişti, pâini, cărţi şi ziare
ori poezii – când ce avea căutare.
Am tras nădejde că voi sfârşi în pat,
nu-n glorioase lupte ori spânzurat.
Oricum va fi, inventarul e-ntocmit.
Am trăit – din asta şi-alţii au murit.
noiembrie-decembrie 1936
Sensul versurilor
Piesa este un bilanț al vieții, o retrospectivă asupra alegerilor făcute și a consecințelor acestora. Vorbitorul reflectă asupra încrederii în sine, relațiilor, compromisurilor și speranțelor, acceptând inevitabilitatea morții.