(Álmomban enyém vagy).
Fericirea noastră s-a cuibărit tăcută
Și muți eram și noi în liniștea plină de mister.
Fericită pâlpâia și flacăra sobei noastre,
Iubirea ne-a pârjolit buzele până s-au uscat.
Nici ceasornicul grav nu ticăia
Și s-au cutremurat atunci mândrele, albele ziduri..
În vis, întotdeauna ești a mea cu totul.
Și uneori cred și treaz că te-am sărutat.
Prima jumătate a anului 1922
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de apartenență și iubire într-un vis, contrastând cu realitatea. Vorbește despre o fericire tăcută și intensă, trăită într-un cadru temporal specific, sugerând o amintire puternică și idealizată.