Călătorul venit de departe ne-a vorbit despre marile orașe
Acolo oamenii nu se cunosc unii pe alții
Nici soldații nu poartă armă, ci cântă în marile piețe
Se adună multă lume acolo, îi ridică pe copii deasupra capului, așa-i ascultă
Le ascultă muzica, apoi relatează acasă cât de frumos a fost și aceia se bucură și ei
Fetele râd și acolo de băieți, dar îi iubesc totuși
Se drăgostesc și la lumina zilei
Sunt acolo poduri mari pe care se poate adăsta și contempla apa și vapoarele
Plutesc încoace și-ncolo, iar călătorii izbucnesc în râs zgomotos
Apoi tac brusc și privesc apa întinsă curgând grav pe sub unde
Iar ele lucesc precum lamele
Și ai putea citi minunatele cărți, atât de puternică-i lumina
Deși s-a înserat de-a binelea.
Sensul versurilor
Un călător povestește despre viața vibrantă din orașe îndepărtate, unde oamenii sunt diferiți, dar fericiți. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și dorință de a experimenta acea lume.