Omu Gnom:
Ai revenit în atenția mea după ce-a murit tata
Și faptul că mă gândesc la tine definește maturitatea
Dac-o fac serios, existența-și găsește nulitatea
Și e păcat, și n-are legătură cu puritatea…
Simt că fiecare zi-i o melodie ce rulează-n boxe fin
Ironic, mulți își trăiesc viața cu teama c-o să vii…
Știi că devine
Greu de suportat
Faptul că religia a apărut fiindcă omului îi era constant
Frica de tine?
Acum te-apropii cu pași repezi ca la hocei
Și nu știu dacă-s pregătit mental, sau dacă arăt OK
Mai lasă-mă un pic, uite, mă fac la inimă 2 chei
Vino mai târziu, mai lasă-mă să stau cu ai mei
Să mă scufund în ochii ei…
Vreau să iubesc viața mai mult, să mă exprim, să fac mai multe
Să mă bucur ca un copil, să respir aer de munte…
Să călătoresc, să strălucesc ca un răsărit între clădiri
Că inevitabil o să apari, așa că nu te grăbi!.
Celalalt:
Și-a venit!.
« Ai venit,
În sfârșit!
Te aștept de ceva zile
Sictirit de dureri în piept
Și atâtea pastile…
Chipule, ai îngropat cearcăne adânci
Timpule, ce păcat, parcă ne arunci…
Ai zburat fără escală, și-ai aterizat pe blat
Ce chin e la check-in…
Dar eu ce caut la check-out?
Dacă mi-e frică să mor
Mi-e frică de mor
Hai c-am tirat de nevasta o citirică-n dormitor…
Știi că nu ies din decor fără un tabac
Deci ia un loc, un foc, un shot
Și-o vorbă cu un babac!
Am văzut în orice om mereu
Gen egalu’ meu
Ne-am tratat de parcă aș fi fost generalu’ eu
Am turnat ca pe burlan,
Berea nu spală păcate
Am exploit ca un vulcan,
Las multe cicatrici în spate…
Toți și-au asumat riscuri,
Dorindu-și câștig,
Dar nu vom trece Stixul,
Nici măcar cu un covrig…
Cine poa’ să stea în fața sorții
Să-i dea vista morții?
Suntem înveliți în aceeași perdea cu toții!
La final vedem mai clar.. ».
Semnat un hoinar haiduc
Mai da-mi o Cuba libre și un trabuc!
Și-n fum mă duc….
Fratele:
Yo! Valsează mobila, așez din fire noduri
Fumu’ de țigară desenează-n ceară nuduri…
Tu ai venit să-mi ceri, stai cu mâna-ntinsă
Nu vreau să-ți dau nimic, doamnă albă, aproape ninsă!
În vorba stinsă
Când taci, tremură totul
Cutreieri corpul
Scoți la iveală focul
Arzi ore cât o sutră, faci scrum timpul
Ești drum simplu
De amintiri și riduri…
Nu-mi este frică și nu înțeleg ce strigi
Uite, parcă sunt drogat într-o mare de seringi…
Parcă mă desprind, rădăcini uscate cântă
Uite, preoția leagă! E o muzică de nuntă…
Sunt totu-ntors, bluza îmi atinge josu’
Picioarele, tavanu’, și râde paradoxu’
Copilăria zburdă împrăștiind ecou
Subit, totu’ se ascunde-n liniște din nou…
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra morții și a vieții, exprimând temeri, regrete, dar și dorința de a trăi intens. Fiecare artist își exprimă perspectiva asupra inevitabilității morții și asupra modului în care aceasta influențează percepția asupra vieții.