[balada populara]
Jos, sub nucul uriaș,
Gruia adormise ~
Doarme ca un copilaș
Legănat de vise.
Palosu-i atârnă-n cui,
Aninat de-o cracă;
Murgul paste-n voia lui,
De urât să-i treacă.
„Scoală, Gruio, drag copil,
Scoală, Gruio dragă!
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii și te leagă?
Turcii vin și-aduc cu ei
Funii de mătase,
Funii răsucite-n trei
Și-mpletite-n șase..”
– Măi, dar greu ce-am fost dormit,
Zice și se miră.
Ori păianjeni au venit
Și mă înveliră?
Ia să mișc puțin din mâni,
Poate m-oi desface ~
Alelei, pui de păgâni,
Nu veniți încoace?..
Sar frânghiile în trei
Și plesnesc în șase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.
Saltă Gruia și ~ hai-hui! ~
Sus pe cal s-aruncă,
Clocotă pe urma lui
Șapte văi și-o luncă.
Sensul versurilor
Balada prezintă trezirea lui Gruia, un erou popular, din somn și lupta sa victorioasă împotriva turcilor care încercau să-l captureze. El se ridică cu forță și îi înfrânge, demonstrând curaj și putere.