Zorica Teodosia Laţcu – Versuri.pro

Mulțumire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu nu am cuvinte să vă mulțumesc,
Căci m-ați primit cu suflet părintesc
Și cu prinos de dragoste curată,
Mi-ați fost aici o mamă și un tată.
Tot ce-aș putea să spun, nu poate fi
Decât o gângureală de copil,
Când limba-ncepe abia să se deslege
Pe care mama totuși o-nțelege.
În gângureală mea copilărească,
Răspund la grija voastră părintească:
Să știți așa părinții mei iubiți
Că nu numai pe mine mă primiți.
Căci nu sunt singură în drumul meu,
Atât de lunecos și-atât de greu
Nu-s singură pe drumul cel spinos,
Cu mine nevăzut este Hristos.
Și El în lumea asta e pribeag
Și umblă neștiut din prag în prag,
Cu mine e și Maica Prea Curată
În pribegia ei neîncetată.
Umblând necunoscută prin norod
Și tresărind de frica lui Irod.
Cu mine vin și Sfinții cei din veac
Pe care i-a gonit vicleanul drac.
Apostoli, ucenici și cuvioși
Ce-au pribegit prin codrii întunecoși
Prin munți, prin peșteri, prin ostroave-ascunși
De dragoste în inimă străpunși.
Ce-au suferit senini orișice chin
Ca să se bucure în Cer deplin
Cu mine pribegesc, luați aminte
Tot șirul sufletelor mari și sfinte!.
Ce-au răsărit ca stelele târzii
Pe cerul blândei noastre Românii,
Și iară sfinții toți cu mine vin
Sfârșiți de post, de rugă și de chin
Și bat și ei pe rând la porți ca mine
Cer adăpost la casele creștine.
Și-atunci când sufletul vi s-a deschis
Și-o vorbă caldă dragii mei mi-ați zis,
Când așternut și hrană voi mi-ați dat
Cu mine Cerul tot l-ați mângâiat.
De aceea pragul vi-i blagoslovit:
Cu mine pe toți sfinții I-ați primit!.

Către Sfânta Muceniță Veronica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, Fecioară prea miloasă,
Care atunci ai alergat,
Și cu mâna ta duioasă
Pe Iisus l-ai mângâiat.
Tu, ce fața-nsângerată
Cu năframa I-ai uscat,
Și-ai căzut îngenuncheată
Lângă chipul înspinat.
Vino astăzi tu, fecioară,
Vino cu năframa ta
Și în temniță coboară
Către cei ce zac în ea.
Căci acolo-n închisoare,
Lacrimi curg neîncetat,
Nu e râs nici sărbătoare
Numai plânset și oftat.
Și acolo, prea milioasă,
O fecioară ve-i afla,
Ca și tine de frumoasă,
Cu podoabă ca a ta.
Ea acolo zace-n chinuri
Ochii îi sunt viu izvor,
Și în lacrimi și suspinuri
Ea se mistuie de dor.
Tu să-ți iei năframa-ți sfântă
Și să ștergi al ei obraz,
I-alină dorul ce-o frământă,
Să ridici al ei necaz.
Și s-o faci să simtă iară
Dorul nostru-al tuturor,
Ca un vânt de primăvară
Dulce și alinător.
Și s-o mângâi, o fecioară
Ca pe Dulcele Iisus,
Și s-o faci să n-o mai doară
Astăzi chinul ei nespus.
Ca de praznicul tău mare
Când te bucuri tu în Cer
Ea să simtă ușurare,
În nevoi și în dureri.

La Icoana Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La Icoana Ta Preasfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă
Un mănunchi de sărutări
Pentr-a Tale îndurări.
Îţi sărut piciorul Sfânt,
Ce-a sfinţit acest pământ,
Ca într-a vieţii cale,
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ţi-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veşmânt
Să-mi fie acoperământ.
Şi la urmă îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe faţa Ta cu durere
Ca să-nveţe de la Tine,
Taina tăcerii depline…

În Loc de Mulțumire…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De câte ori în casă ți-am venit,
De câte ori cu zâmbet m-ai primit,
Am auzit cuvintele divine:
Străin am fost și m-ai primit la tine.
De câte ori la masa ta m-ai pus,
Cu noi a stat și Mirele Iisus,
Și El cu glasul blând a cuvântat:
Flămând am fost și tu m-ai ospătat…
De câte ori vreo haină mi-ai cusut,
Surioară, mie iarăși mi-a părut,
C-aud cum zice-al nostru Împărat:
Eu gol am fost și tu m-ai îmbrăcat.
Și când în boala mea mă îngrijești,
Cu milă și cu drag când mă-ncălzești,
Aud același glas printre suspine:
Bolnav am fost și ai venit la Mine.
De aceea zelul tău e sfânt și bun,
Surioara mea, și adevăr îți spun:
De câte ori cu dragoste-mi slujești,
Pe dulcele Iisus Îl odihnești.

Eroi Au Fost, Eroi Sunt Încă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în țarina fierbinte
În munți, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luați aminte!.
Noi stăm și astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veșniciei porți
Să aducem iarăși jertfa ne’ntinată,
Luați aminte, noi nu suntem morți!.
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalță flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.
Și dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Și cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

Poemul Focului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cei vechi credeau că te-a furat din Cer
Titanul Prometheu,
Ca oamenii să crească în puteri
Iar eu,
Te vreau simbol al vieţii mele
Pe tine Focul coborât din stele!

Mă uit cum pâlpâi, cum te-nvăluieşti
Cum te ridici în flacără, cum creşti
Şi ascult cu ochi-nchişi ce povesteşti
Despre păduri de fag şi de stejar,
Despre zăvoaie lângă ape mari,
Şi despre lanul cel de păpuşoi
De pe la noi.

Ci dacă arzi cu cocs şi antracit,
Mai multe ai de povestit:
Despre păduri imense înecate,
În apele sălbatic revărsate.
Despre câmpii care s-au strâns în cute,
În erele trecute…
Şi câte taine spun în limba lor,
Sclipirile de foc doborâtor!

Ci eu aş vrea ca pilda lor,
Să-mi fie zilnic de învăţătură
Să fiu şi eu o sursă de lumină şi căldură.
Să degajez mereu din viaţa mea sărmană,
Lumină, dragoste fără prihană.
Chiar de-oi rămânea până la urmă, zgură
Să ştiu că mângâierea mâinii mele
A alinat în lume vre-o rană,
Şi că scântei din gândul meu,
Au luminat un întuneric greu,
Şi atunci viaţa mea nu va fi vană.

Voi fi, atunci şi eu ca tine,
Tu Focule cu pâlpâiri senine!

Colind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi e praznic luminos,
E Crăciunul cel voios;
Prunc mic Domnul S-a făcut
Şi în iesle S-a născut.
Toţi creştinii prăznuiesc
Şi de Prunc se veselesc.
Dar Soborul de Fecioare
Nu mai are sărbătoare.
Că petrec în greu necaz
Şi cu lacrimi pe obraz.
Sunt hulite şi orfane,
Prigonite şi sărmane.
Fără Mamă-fără Frate,
Prin străini împrăştiate.
Maică Sfântă Prea Curată
Mila mare ţi-o arată,
Lasă-ţi Îngerii să zboare,
Peste neagra închisoare;
Mamei Scumpe să îi spună,
De la noi, o veste bună:
Că o aşteptăm să vină,
Să ne aducă iar lumină,
Aşteptăm pe Frăţior
Pe doritele Surori
Şi să facem Prăznuire
Sus în deal la Mănăstire
Tot soborul să slujească
Pruncu-n iesle să zâmbească.

Venim și Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vrem să v-ajungem din-napoi,
Venim și noi, venim și noi
Pe același drum de voi stropit
Cu rumen sânge încropit.
Noi urmele vi le căutăm
Le dezmierdăm, le sărutăm
Și-ncepem ca niște copii
În urma voastră a păși.
Dar pașii voștri au fost mari
Lăsat-au urmele prea rari,
De-aceea noi ne străduim
Și alte urme să croim,
Ca cei ce vor veni apoi
Din zarea largă după noi,
Să afle urmele pe-aici
Mai dese pentru pași mai mici.
Noi vă urmăm din pași în pași
Oricât vă sunt de uriași,
Ca să v-ajungem din-napoi
Venim și noi, venim și noi!

Pomelnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe toți cei ce în veacuri au căzut luptând
Pentru biruința Crucii prea cinstite,
Cei ce în clipa morții au avut în gând
Numele Treimii prea blagoslovite,
Și pe toți aceia care au râvnit
Slava și cununa mai presus de minte,
Pomenește-i, Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăția Slavei Tale sfinte.

Pe toți Mucenicii Neamului, Eroi,
Luptători cu spada sau cu rugi sfințite,
Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi,
Și ne scot în grabă tainic din ispite,
Și pe toți aceia care pentru neam,
Au trăit în temniți, ca-n niște morminte,
Pomenește-i, Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăția Slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt
Voievozi și doamne, boieri, jupânese,
Toți câți dorm cu trupul în acest pământ
În hotarul țării noastre prea alese,
Pe părinții noștri și pe frații dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomenește-i, Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăția Slavei Tale sfinte.

Și pe toți aceia care neștiuți
Stinsu-s-au în vremea asprelor prigoane,
Cei ce încă astăzi zac necunoscuți
Și-n biserici nu au slujbe și canoane,
Pe toți sfinții care numai Tu îi știi
Și al căror nume numai Tu-l ții minte,
Pomenește-i, Doamne, Tu când vei veni,
În Împărăția Slavei Tale sfinte.

Învierea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Clopotele de-nviere,
Aduc lumii mângâiere
Şi pribegilor durere.
Creştinii ouă ciocnesc
Învierea preznuiesc,
Numai eu stau şi privesc.
Arde inima-mi de dor
După mamă şi surori,
După scumpul frăţior.
Doar atât aş vrea şi eu,
Să dea Domnul Dumnezeu
Să-mplinească dorul meu.
Să mai facem o Înviere,
Fără lacrimi şi durere,
Numa-n caldă mângâiere…