William Shakespeare – Versuri.pro

Sonetul XC

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tradus de Nicolae Pintilie.
De vrei să mă urăști, urăște-mă acum,
când toată lumea împotriva-mi sare,
slujește-i ura, pleacă-mă oricum,
fii pentru jertfa ta fără de cruțare.
În inimă, după durerea mea,
n-aduce mântuirea așteptată,
dă-mi după-o noapte de furtună grea
o dimineață ploii să mă bată.
Vrei să mă lași? Nu aștepta atunci
ca stinsă suferința mea să piară,
dă-mi lupta și pe buze să-mi arunci
pedeapsa, dintre toate mai amară.
Căci de te-oi pierde, orice jale grea
o umbră-a suferinței mi-ar părea.

Sonetul 23

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum pe o scenă bietul cabotin
Își uită rolul, că-i e temător,
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleșește-apoi foarte ușor.
Neîncrezător, mai uit și eu să spun
Cuvinte de iubire fel de fel
Și singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profețind,
Ce vrea și recompensă și amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.
O! Tu să-nveți iubirea a citi,
S-auzi cu ochii și-nțelept vei fi.

Sonetul 111

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, ceartă soarta azi de dragul meu,
Zeița vinovată c-am căzut,
Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,
Ci doar un rol, să mă comport plăcut.
De-aceea am și fost stigmatizat,
Iar firea mea cumva s-a murdărit
Cum boiangiul mâna și-a pătat;
Tu roagă-te să fiu reînnoit.
Și între timp, cuminte voi sorbi
Oțet de leac, să curăț răul meu
Și că-i ceva amar nu voi gândi,
Nici că pedeapsa-i dublă și mi-e greu.
Ai milă, drag amic, căci eu socot
Că mila ta mă vindecă de tot.

Sonetul XXXVI. Let Me Confess That We Two Must Be Twain

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Admit că separați ar fi mai bine,
Cu toate că iubirea noastră-i una.
Păcatele, care rămân cu mine,
Fără-ajutorul tău le-oi duce-acuma.
Un singur dor iubirea ne-o veghează,
Deși viețile noastre ne despart,
Iubirea însă nu ne-o afectează,
Numai deliciul ei ne e furat.
Să te salut eu nu voi mai putea,
Te-aș stânjeni prin fapta mea smintită;
Nici tu cu vorba nu mă onora,
Dacă nu-ți vrei onoarea terfelită.
Deci să n-o faci; iubindu-te, pot spune
Că fiind-al meu, e-al meu și-al tău renume.

Sonetul LXVI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu cred în piedici puse de noroc
Unirii sufletelor mari – iubirea,
Iubire nu-i de-i face silei loc
Trădării răspunzând cu părăsirea.
Oo, nu! Iubirea-i far aprins oricând
Furtunile și bezna să le-nfrunte,
Stea navelor ce rătăcesc purtând,
Comori ce nu se știu sub ‘nalta punte.
Iubire nu-i piața vremii chiar,
De intră sub compasul coasei sale,
N-o clintesc ani și n-o știrbesc măcar
Tăișurile clipelor fatale.
De spun minciuni și totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire.

Cântec Pentru O Zână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste deal și valea mare,
Prin tufișuri, prin zăvoi,
Peste ghimpi, peste hotare,
Prin potop și foc vioi!
Eu mai iute hoinăresc
Decât luna-n zbor ceresc;
Și slujesc Zâna Regină,
Ud cu rouă a ei grădină;
Aurii primule mari
Stau ca niște pensionari,
Ca rubine de valoare;
În pistrui e-a lor savoare;
Caut rouă, stropi perechi,
Să le pun perle-n urechi.

Sonetul 35

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce-ai făcut cândva nu te-ntrista,
Rozele-au spini şi mâl e în vâltori,
Nori şi eclipse luna vor păta,
Şi viermi scârboşi trăiesc în mândre flori.

Oamenii toţi greşesc, la fel şi eu,
Când ţi-am permis să faci câte-un păcat
Şi m-am mânjit să te salvez mereu,
Scuzându-ţi gestul josnic, vinovat.

Şi c-ai greşit trupeşte pe-al tău drum,
Chem mintea mea să-ţi fie avocat
Şi mă acuz eu singur chiar acum
Când ura luptă c-un amor curat.

În acest fel complice-am devenit
Al unui hoţ ce m-a furat voit.

Sonetul 18

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

C-o zi de vară cum să te compar?
Tu ești cu mult mai blând și rafinat,
Că mugurii în Mai de vânt tresar,
Iar vara dă-napoi ce-a închiriat.
Ochiul din cer lucește arzător,
Dar alteori se-ascunde după nori
Și ce-i frumos e iute trecător,
Din voia sorții oarbe, adeseori.
Dar vara ta eternă va dura,
Splendoarea ei mereu o s-o privești,
Iar umbra nopții n-o vei îndura
Că-n versul meu nepieritor tu crești.
Cât oameni sunt și ochii lor văd clar,
Va fi și el, și-o viață-ți dă în dar.

Sonetul 59 [Sonnet LIX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu-i nou, ci totul s-a păstrat
Din vremuri vechi, și, vai, cum ne-nșelăm
Când credem că cu trudă am creat,
Căci tot ce facem e să imităm.
O, dacă-n cronici aș putea privi
Vreo cinci sute de ani, măcar atât,
Poate că-n ele tu te vei ivi
Atunci când mintea-n scris a coborât!
Să văd ce-ar zice lumea ce-a apus
De chipul tău atât de minunat;
Suntem mai buni, au fost ei mai presus
Ori e un ciclu ce s-a repetat?
Dar sunt convins că-n vremea de demult
Chipuri mai hâde s-au slăvit mai mult.

Sonetul XLIV. If the Dull Substance of My Flesh Were Thought

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aerul pur și focul arzător
Sunt doar cu tine, oriunde-aș fi eu;
Primul e gândul, cel’lalt al meu dor,
Prezenți-absenți, apar-dispar mereu.
Când pleacă-aceste două elemente
La tine, cu a dragostei solie,
Ființa mea, cu două doar prezente,
Moare cuprinsă de melancolie;
Până ce viața mi-o vor recompune
Rapizii mesageri ce s-au întors
Să-mi dea asigurări că totu-i bine
Iar despre tine că ești sănătos.
Mă bucur, apoi nu mai jubilez,
Îi retrimit la tine și oftez.