Walter Ghicolescu – Versuri.pro

Nu-Mi Spune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu-mi spune că totu-i risipă,
Iluzie arsă-n zadar,
Redă-mi răsuflarea-n pripă
Și lasă-mi speranța măcar.
Nu-ntoarce privirea-n taină,
Nu-ți pune nădejdea-ntr-un pas,
În fiece nastur din haină
Un fir de-amintire-a rămas.
Hai, fă-te comod în fotoliu,
Înfruntă-ți tendința spre „nu”,
Renunță, te rog, la orgoliu
Și cântă-mi din nou „voulez-vous”.
V vorbește-mi de lună, de stele,
De tot ce-ți plăcea până ieri,
Cu mâinile-n mâinile mele,
Cu noi și-nzecite puteri.
Din buzele-ntoarse spre tine
Absoarbe dorința-ntâi,
Hai, vino ca ieri lângă mine,
Nu-mi spune că pleci… mai rămâi!

Cântec Mediocru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Toamna a trecut pe lângă mine,
Strada era plină de femei,
Toamna a trecut pe lângă mine,
Și m-a luat de braț fără rușine,
Ca să fiu întreaga noapte a ei.

M-a târât apoi într-o grădină,
Pomii galbeni, cerul cenușiu.
M-a târât apoi într-o grădină,
Și-n grădina plină de rugină,
M-a culcat în iarba ca-n sicriu.

[fluierat]

Și mi-a zis: „Închide ochii bine,
somn ușor de-acuma dragul meu”,
Și mi-a zis: „Închide ochii bine.. „
Și m-a sărutat cum se cuvine,
Și mi-a zis: „De-acuma ești al meu!”

Punct și De La Capăt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Viața mea-i un pumn de iluzii
Și mai multe cutii de carton.
Zi de zi, trag mai multe concluzii
Decât ar intra într-un foileton.
Dar cel mai greu îmi e să înțeleg
Ce s-a întâmplat cu noi doi.
Nu știu cum aș putea, dar sper ca-ntr-o zi
Să-ți întorc iubirea-napoi.
La mine, la mine, la mine, la mineee
La mine, la mine, la mine, la mineee.
Astăzi plec, c-un tren oarecare
Ce de tine mă va-ndepărta
Acum te-am pierdut, dar speranța nu moare
Și poate într-o zi, mă vei căuta.
Dar cel mai greu îmi e să înțeleg
Ce s-a întâmplat cu noi doi.
Nu știu cum aș putea, dar sper ca-ntr-o zi
Să-ți întorc iubirea-napoi.
La mine, la mine, la mine, la mineee
La mine, la mine, la mine, la mineee.
Și dacă toate acestea nu vor mai fi
Sigur într-o altă viață ne vom regăsi.
Dar până atunci, vreau să știi..
Că mă gândesc la tine, oriunde-aș fi
Ma gândesc la tine, noapte și zi.
Ma gandesc la tine, ma gandesc
Adorm cu tine-n gând și mă trezesc.
La tine, la tine, la tine mă gândesc
La tine, la tine, la tine mă gândesc.
Na na na, na na naa, na na na, na na na na nanaaa
Na na na, na na naa, na na na, na na na na nanaaa

Telefon Peste Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

Mi-e dor de voi, părinți din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
și uit că ați plecat departe
și n-aveți roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar uit că mort e cel ce moare
și nu mai vine înapoi.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

și, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat demult.
și, dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Refren:
Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuți
Tot n-am unde să-i sun, pe părinții pierduți
După cât mi-e de dor și la cum i-am iubit
Cred că numărul lor este plus infinit.

Buzunarele Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2

Pune-ți ochii cei mari
Să-ncapă în ei mai multă culoare
Și apoi să te rog să dispari,
În sângele serii spre Soare.

Ia-ți mâinile tale cele mai vii
Să mângâi copacii și iarba
Și apoi cu ce-ai strâns, să mă-nvii
Când peste mine coboară iarna.

Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2

Lasă-ți chipul tău alb
Asemeni unui nor să plutească
Peste câmpul verde și calm
Ce-a obosit să mai rodească.

Și lasă-ți părul negru-n vânt,
Ca un vultur să zboare
Peste trupul meu fremătând
Și-nchis cu inima în Soare.

Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2

Iubire Confuză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am crezut că așteptarea s-a terminat
Când pe tine te-am întâlnit.
Și-n iubire primii pași,
Împreună faceam.
Peste frunzele moarte și sub cer plumburiu,
Într-un glas, iubirea cânta
Și cu emoție, îmi dăruiai,
Primul sărut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Așteptai cu-nfrigurare ca eu să vin
Și să transform noaptea în zi,
Și-mi spuneai că fără mine
Rost n-ai fi avut.
Ma țineai în brațe și iubire-mi jurai
Pecetluită cu câte-un sărut
Dar toate au rămas..
Undeva în trecut.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.
Acum îmi spui că-ți pare rău,
Și-ai vrea să mergi, pe drumul tău
Dar oare..
Chiar nimic nu rămâne, de făcut?.
Că mă iubești, o știi și tu
Dar tot îți spui
Că nu și nu, chiar dacă,
Știi că eu te-am iubit, de la-nceput.

Dragoste Geriatrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o zi mi s-a întâmplat un lucru ciudat
S-au mutat lângă mine o fată și-un băiat
Ea avea puțin peste 17 ani
El avea 80, dar avea și bani
Iar iubirea e mare,
Și n-are vârste sexuale.
[Ooo, yeah].
Se țineau de mână și-l pupa pe chelie
El la orice exchange lăsa câte o mie
Îi făcea cadouri și-i jura iubire
Ea cânta în gând „veșnica pomenire”.
Căci avea și vilă,
Cu vedere la mare.
[Și… bărcuța pe Snagov].
Dar în noaptea când el dormea neîntors
Ea tot băga câte unu-n prin dos
Se-ncuiau în baie și făceau prostii
Eu v-aș da detalii, dar mai sunt și copii…
Uuuu… Ahhh… și tralalalala
Se auzea prin pereți până-n odaia mea
Uuuu… Ahhh… și lalalalaaa
Noapte de noapte, cânta vecina mea
[Cam așa…].
Dacă asta e iubirea din mileniul trei
Îl prefer pe al doilea, să nu fiu ca ei
Vreau să fiu ca mine, sărac și curat
Dar să știu că sunt iubit cu adevărat.
Și-nchei povestea…
Că m-am exci… ahh… supărat.
Doar atât vă mai spun și apoi am plecat,
Viitorul ei este asigurat.
S-a făcut femeie la casa ei,
Și-i mai toarnă moșului și puradei.
Uuuu… Ahhh… și tralalalala
Se auzea prin pereți până-n odaia mea
Uuuu… Ahhh… și lalalalaaa
Noapte de noapte, cânta vecina mea.
Uuuu… Ahhh… și tralalalala
Am să trec și eu într-o zi pe la ea
Uuuu… Ahhh… și lalalalaaa
Voi cânta împreună cu ea.
Chiar așa!

Lili

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când am cunoscut-o fuma pe balcon
Pe frânghia de rufe,
Băieții o priveau cu ochi de melc dintre tufe
Strigând ca imbecilii:
Lili Lili Lili Lili
Ți-am văzut bikinii!.
Dar eu o iubeam ca un câine turbat
O dragoste bolnavă,
Aveam coș pe față și-n suflet o dramă
La fel ca toți cretinii
Ce strigau:
Lili Lili Lili Lili
Ți-am văzut bikinii!.
Era fată bună și dezvoltată
Aproape cât mine și încă o dată
Purta fuste scurte, era cam osoasă
Dar, la vârsta aia era cea mai frumoasă
Lili Lili Lili Lili
Te doreau toți virginii.
A venit la gârlă cu noi într-o zi
Stau goi în apă băieții
Iar Lili pe mal era simbolul vieții
Și stăm în apă ca fleții
Căci Lili Lili Lili Lili
Ne-a luat de pe mal bikinii.
Făceam planuri mari,
De răzbunare
Ce dacă e fată, ce dacă e mare
Visam s-o vedem și noi, o dată goală
Și ne plictiseam tot mai tare la școală
Lili Lili Lili Lili
Nu mai purta fuste mini.
Jucam seara fotbal, ca niște viței
Aproape de bloc, sub fereastra ei
Și când ieșea ea în pijama pe balcon
Uitam și de poartă și de balon
Lili Lili Lili Lili
Săream în sus ca delfinii.
Dar într-o vineri seara Lili a apărut
Cu un băiat mai mare
Și se sărutau și noi cu lacrimi amare
Îl blestemam fiecare
Lili Lili Lili Lili
L-am fi mușcat ca rechinii.
E mult de atunci,
Azi Lili e mare
Și are copii
Și un soț de treabă
Duminica mâna copiii pe-afară
Și-n urma lor ușa se-nchide de grabă.
Lili Lili Lili Lili
Iubirea pune sigilii
Lili Lili Lili Lili
Azi noi avem toți familii
Lili Lili Lili Lili
Îți mai văd și-astăzi bikinii.

Singur Pe Drum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Se-ntâmplă deseori să simți în viață
Că ești al nimănui,
Ai vrea să ceri un sfat sau o povată,
Ai vrea, dar nu știi cui.
E greu s-adormi când nimeni nu-i cu tine,
Greu e să și să te trezești,
Să vii în fiecare zi acasă
Și doar tăcerea s-o găsești.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când.
Și-atunci te-ntrebi de nu ți-ar fi mai bine
Să pleci din nou la drum,
Să iei cu tine azi numai credința
Pentru un mâine mai bun.
Să te-nsotești cu vântul și cu ploaia,
Cerul doar să-ți fie adăpost,
Până-ntr-o zi când vei găsi speranța
Ce vieții tale va da un rost.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când,
Nici nu știi până unde sau când,
Nici nu știi până unde sau când.

Stare de Fapt în România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noroc că prostia nu doare,
Altfel mulți ar urla.
Când vezi că în lumea cea mare,
Prostia-i acasă la ea.
Prostia nu are vaccin,
De-aceea prea mult s-a împrăștiat
Eu nu știu pe nimeni, vă spun
În cap să fi fost vaccinat.
Decât prost, mai bine sărac
Măcar am cu ce judeca
Cu sărăcia eu știu, să mă împac
Prostia e boala cea grea.

(x2)

Mai vezi câte unul pe stradă,
Trecând c-o mașină de lux
Maneaua răsună la maxim,
Prostia țâșnește în flux.
Sunt dame care arată bine,
Ai da orice la ele să ajungi
Dar când încep să deschidă gura,
Nu știi pe unde să mai fugi.
Decât prost, mai bine sărac,
Măcar am cu ce judeca.
Cu sărăcia eu știu, să mă împac,
Prostia e boala cea grea.

(x2)

Pe prost îl citești de la distanță, vă jur!
E de-ajuns să priviți cu atenție în jur.
Conform unei reguli, prostul nu-i prost destul,
Dacă nu e și fudul.
Decât prost, mai bine sărac
Măcar am cu ce judeca
Cu sărăcia eu știu, să mă împac
Prostia e boala cea grea.

(x2)

Aaaa, aaaa, aaaaa, aaahîîî