Nu-mi spune că totu-i risipă,
Iluzie arsă-n zadar,
Redă-mi răsuflarea-n pripă
Și lasă-mi speranța măcar.
Nu-ntoarce privirea-n taină,
Nu-ți pune nădejdea-ntr-un pas,
În fiece nastur din haină
Un fir de-amintire-a rămas.
Hai, fă-te comod în fotoliu,
Înfruntă-ți tendința spre „nu”,
Renunță, te rog, la orgoliu
Și cântă-mi din nou „voulez-vous”.
V vorbește-mi de lună, de stele,
De tot ce-ți plăcea până ieri,
Cu mâinile-n mâinile mele,
Cu noi și-nzecite puteri.
Din buzele-ntoarse spre tine
Absoarbe dorința-ntâi,
Hai, vino ca ieri lângă mine,
Nu-mi spune că pleci… mai rămâi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și disperarea cuiva care se confruntă cu o despărțire iminentă. Persoana imploră partenerul să nu plece, evocând amintiri frumoase și dorința de a reînvia sentimentele de odinioară.