Se-ntâmplă deseori să simți în viață
Că ești al nimănui,
Ai vrea să ceri un sfat sau o povată,
Ai vrea, dar nu știi cui.
E greu s-adormi când nimeni nu-i cu tine,
Greu e să și să te trezești,
Să vii în fiecare zi acasă
Și doar tăcerea s-o găsești.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când.
Și-atunci te-ntrebi de nu ți-ar fi mai bine
Să pleci din nou la drum,
Să iei cu tine azi numai credința
Pentru un mâine mai bun.
Să te-nsotești cu vântul și cu ploaia,
Cerul doar să-ți fie adăpost,
Până-ntr-o zi când vei găsi speranța
Ce vieții tale va da un rost.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când.
Tot pe drum, tot pe drum
Că doar drumul mi-e prietenul cel mai bun
Zi de zi, nopți la rând
Nici nu știi până unde sau când,
Nici nu știi până unde sau când,
Nici nu știi până unde sau când.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și căutarea unui sens în viață. Drumul devine un simbol al călătoriei interioare și al speranței într-un viitor mai bun, chiar și în momentele dificile.