Walt Whitman – Pagina 17

Spania

De sub negura norilor grei, / De sub ruinele feudalismului și ale mormanelor de / … →

Plin de viață, în carne și oase, la / ceasul acesta stând vajnic în văzul … →

Aici cele mai fragile frunze ale mele și totuși cele mai puternice, durabile; / Aici … →

Pe mare, pe corăbii cu multe cabine, / Împresurate de albastrul fără de margine, / … →

Cred că firul de iarbă nu este mai / neînsemnat decât ziua stelară. / Și … →

Apar o mie de mii de bărbați și femei perfecte, / În jurul fiecăruia se … →

Pentru tine, veche cauză! / Ție, cauzei celei bune, fără de seamăn, pătimașe, / Ție, … →

Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline; / Ce aș putea … →

O pauză – Armatele așteaptă, / Un milion de cuceritori plini de avântul izbânzilor / … →

Pentru el cânt, / Ridic prezentul pe trecut, / (Ca un arbore peren, din rădăcinile … →