Refren: Și totuși vine toamna
Și totuși vine toamna
Și tu o simți și o îngâni
Și totuși vine toamna
Și totuși vine toamna
Și, vai, suntem bătrâni.

Cojacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le mușca e încă interzis
În clăi de fân miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul
În aguride pivnicerul moare
Mai este pân’ la nuntă timp destul

Vă las dragostea pierdută
Și tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.

Dar vă las și bucuria
Și tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las drumul către lună
Și copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viață, până ieri.

Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopțile amare
Și lumina mea dintâi.

Dar vă las și bucuria
Și tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.

Vă las gândul de pe urmă
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea
Vă las tot ce am fost eu.

Vă las sufletul în palme
Azvârliți-l printre fragi
Și iertați-mi voi povara
Toti cei care mi-ați fost dragi.

Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape
Împarte cu mine tăcerea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine trădarea
Cu care mă acoperiră
Șterge-mi din lacrimă chinul și sarea
Împarte cu mine trădarea.

Împarte, Doamne, cu mine minciuna
Zvârlită pe singurătate
Și liniște pune acum peste toate
Împarte cu mine minciuna.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Și lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.

Împarte, Doamne, cu mine tristețea
De-ai pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristețea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă
Să mă îngroape cu tot cu toamnă
Să cadă albă peste destine
Să nu mai știe nimeni de mine

Refren:
Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampa la fereastră,
Toată iarna noastră.

Când eram copil acasă
Și Crăciunul așteptam,
Era bucurie mare,
Noi, copii ne adunam.
Era bucurie mare,
Noi, copii ne adunam.

Refren.

Mi-a pus mama la fereastră,
În odaia de la drum,
O gutuie-ngălbenită,
S-o păstrez pentru Ajun.
O gutuie-ngălbenită,
S-o păstrez pentru Ajun.

Refren.

Aș mușca-o, dar mi-e teamă,
Ma cuprinde-un fel de jind,
Iar acum, că trece anul,
Parc-o văd îmbătrânind.
Iar acum, că trece anul,
Parc-o văd îmbătrânind.

Refren.

Luxul mamei, cel mai mare,
Când copii ne adunam,
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam.
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam.

Refren

R: V-am tot iertat, v-am tot acoperit
Și să mai amânăm nu-i înțelept
Ar fi să recunoaștem, în sfârșit
Femeia n-are totuși, niciun drept.

Și uneori păcătuim curat
Crezând prin lacrimi mari de ochi atei
Că însuși Dumnezeu este bărbat
Și nu le înțelege pe femei.
Dar vai a fost odată prea frumos
Ca-n filmele de dragoste a fost
Și acum ne omorâm sârguincios
Și zilnic ne distrugem, fără rost.
Ne-nvinge viața fără rost
Și voi ne-nvingeți într-un mod câinesc
Trăim ca niște văduve de front
Și mâinile mereu ni se aspresc.

R:
Acum când auziți acest reproș
Priviți fără privire-napoi
Încunviințați din cap, mărinimoși
Și credeți că nu-i vorba despre voi.
Și totuși este vorba despre toți
Sunteți la fel de răi și de flămânzi
Durerea femeiască pentru soți
E-un credit fără giruri și dobânzi.
Va e urât cu noi, vă e urât
Și ne-ați ucide, dragilor bărbați
Noi nu vă mai rugăm, decât atât
Puteți să ne jigniți, să ne-njurați
Dar faceți-o cu tonul coborât
Și până adorm copiii, așteptați.